Firi neputincioase

Intru in biserica fara a avea prea clar în minte ce am sa fac. Ca și alții, parca mă văd ca cei care merg cu mașinile repede după coloana oficiala, așa și noi după ce trec Părinții cu lumânări și cădelnițe, ne ducem repede in spatele dânșilor că sa ne închinăm. Oh, râvna asta, macar de ar fi spre mântuire. De am folosi clipa și râvna asta altfel. Cum ar fi daca am alerga așa spre viața fără de păcat? Firi neputincioase. După câțiva pași repezi, s-a și creat blocajul. Stau la coadă deja. Din lateral alții mai ” viteji” se infiltrează să ajungă mai repede. În situația mea, greu. Dar stau, stau și privesc. Tot ce întâlnim, mai ales urâciunea celuilalt este in noi. Să învățăm dar sa nu judecam. Dar este greu. Osul și carnea ta „unse” de nebunia acestei lumi cer zilnic tributul.
Vad o doamna cu trei garoafe roșii langa o lumanare din ceara naturala. Și gândesc că eu nu am nimic, nici macar o floare, o ramură, o petala de trandafir. Nimic. Și ce rău îmi pare, că am, am de unde da. Florile mele își incearca ofilirea in atmosfera încărcată cu iubire, acasa. Și am, multe buchete aduse de gingașul meu logodnic. Doamne! Doamne, dar eu nu am nimic în clipa asta, nu am nimic cu mine, Hristose, eu ce am sa ți las? Am mâinile goale. Rugăciunile și cântările mă fac să fiu liniștită. Imi trece un gând prin minte. Doamne, Doamne am sa ți dau inima mea. Asta am de preț și am să las la Sfântul Tau Mormânt, inima mea. 
Trec, mă închin, liniște în minte, liniște în inima. Îmi trece un gând, il port pe logodnic în închinare. 
Incerc sa fac o fotografie, nu iese decât ceva in ceata. Nu pot zăbovi spre a nu fi prilej de tulburare pentru ceilalți.
Plec, liniștită! Câtă minune, să ai mintea liberă și inima sa o dai Celui care a creat-o. Ale Tale dintru ale Tale…
Viața noastră așa ar trebui sa fie, să învățăm bucuria și învierea de aici ca sa le putem trai dincolo. O liniște și o bucurie, viața noastră. Dar trăim fals. Mimăm viața. Și tot ce ar trebui sa facem ar fi sa credem. Așa cum am crezut eu, că nimic neavând totuși pot lăsa inima, pot lăsa comoara mea. Acolo unde este inima ta, acolo este comoara ta.
Ale Tale dintru ale Tale!
De obicei am multe gânduri care trec cu viteza și nu mi dau pace. Acum am incercat liniștea, macar pentru câteva clipe în vârtejul cotidian. 
E minunat.
Ale Tale dintru ale Tale! 
Totul a fost o clipă, dar o clipă în veșnicie.
Când e gând de la Hristos, e pace, e liniște. E iubire.
Fericiti cei cu inima curată că aceeia vor vedea pe Dumnezeu.

Cu drag, Zoe.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.