Gânduri…

Mă uit la privirea copilului dăruit de Dumnezeu, Doamne, așa trebuie sa fie în rai. El nu e atent că am un fest intr-o parte pe cap, că sunt pensata pe bucățele, că am un zâmbet abia în colțul gurii, că sunt extenuata și se vede pe fata mea, iar cea care colinda cu energie maximă pe dealuri e uneori o amintire. El toate le privește cu bucurie, zâmbește, e șotios. Nu judecă nimic, nimic. Nu exista acesta mi-a are a minții in dumnezeiasca-i prezenta. Când îi zic -„fugi de acolo”!!!! Imediat îmi dă ce are in mână să se dezvinovățească. Întinde cu o fata șotioasa, o privire care a inmuiat chiar și ghețarul temperamental al tatălui meu.
Nu știe Raul, nu cunoaște ispita care mă musca uneori des de mă infior, îmi tremură carnea pe mine, iar mădularele mi se curbează sub tensiunea și presiunea acelui gând.
Atâta bucurie in ochii lui. Atâta joaca. Orice obiect care nici nu-ți trece prin minte îl transforma in obiect de joaca și veselie .Te bate cu pălmuțele peste torace sa mergi la joaca cu el. Atâta inocenta care îmi amintește de iubirea mea față de părinți. Doamne, în mine ai pus muuulta iubire pentru părinți sau poate o fi un clișeu, dar știu că, arunci când eram mică nu mângâiam floare, fara să mă gandesc la mama, nu culege frunza fara să am în cap zâmbetul și mâinile veșnic cu cate o frunza ale tatălui meu.
Atâta iubire, întrega Iubire Universala încape în câțiva centimetrii de carne omenească. Minunat ești Doamne și minunate sunt lucrurile tale.
Atâta mirare viața ca sa fie Viața trebuie sa fie însoțită de mirare. Deci pot afirma, Trăiesc, am depășit puțin condiția de supraviețuire.
E o mirare continua a lui față de lume și a mea față de el și cum reacționează; cum face, cum trăiește, cum gândește.
Pruncul nostru, că încă e prunc, îmi place să cred, are încredere Totală in mine. Nici un gest, nici o privire, nici o reacție a mea nu-i știrbește încrederea. E atât de sigur că-l iubesc și ocrotesc, încât mi-e rușine de simțămintele mele înainte de naștere. De ce?! Pentru că nu te naști mama și inveti sa fii mama pe cale . Pentru că eu trag cu dinții sa nu intru in roluri sociale de mame sau să greșesc grav cu extreme fata de Minune!
Aceasta este Pronia Lui Dumnezeu, așa își iubește el creațiile, sunt sigură, altfel cum?!
Și mirarea aceasta continua, asta este Raiul, poate de asta sa facem copiii, sa gustăm Raiul.
Așa cum copilul se lasă total pe Mana parintilor, așa este si Dumnezeu cu omul care se smerește, așa trebuie sa fie. Acel om se lasă Total pe Mana Lui…
Și ce mirare in Univers când noi, încă mai credem că putem face ceva fara El.
Un El care se descoperă în neputințele noastre pentru a fi vindecate, care îți dă iubire pe pâine printr-un suflet mic plin de dragoste.
Minunat ești Doamne si minunate sunt lucrurile Mâinilor Tale!!!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.